Pe vremea lui Ceaușescu era un laitmotiv al compunerilor, picturilor, cântecelor și povestirilor, toate pe o tema dată, dragă conducătorului iubit, ” Noi în anul 2000”. Anul 2000 a trecut, Ceaușescu nu l-a mai prins, dar tot substratul avea de a face cu modernizarea, tehnologizarea, ridicarea pe culmi de aur a societății românești.
Când privim acum la investițiile care se vor a se face în Deva, din bani europeni, ne dăm seama că am putea să scriem sau să desenăm la fel de mult, ca atunci, pe tema proiectelor mărețe propuse. A fost întâi un pasaj subteran în zona Operei, care din cauza riscurilor prea mari de nerealizare s-a transformat în șase proiecte mai mici. Dincolo de utilitatea pistei de biciclete de pe calea Zarandului ( care nu prea leagă străzile din centru cu zona respectivă), sau a parcărilor din zona Ardealul, necesare pentru acel perimetru, parcă totuși ” Deva în anul 2014”, ne-am închipui-o altfel, cu investiții, în majoritate, utile cetățenilor, și nu benefice firmelor care le realizează: Știm, sunt bani europeni, se dă de lucru oamenilor prin proiectele respective, se modernizează orașul - așa că ce nu e bine? Banii europeni se pot acorda și pe proiecte de interes larg comunitar, firmele pot avea de lucru și la astfel de proiecte, iar orașul se poate face mai frumos și viața din el să devină mai confortabilă, și prin altfel de proiecte. Prezentăm doar câteva idei, lista fiind deschisă:
- în blocajul legislativ, nimeni nu ne va scăpa de câini, și deși problema e ”pasată” la Consiliul Județean Hunedoara, câinii sunt ai Devei, din nou pe străzi, din nou mai mulți. Oare un proiect cu fonduri europene, pentru o Deva fără câini, ar fi util?
- trotuarele lipsă de pe marginea carosabilului, din zona Zăvoi ori prelungirea Vulcan, adică tocmai acele zone care sunt supuse dezvoltării imobiliare actuale, oare nu ar putea fi realizate din fonduri europene?
- autogara orașului este una .. privată de fapt, iar imaginea din zona gării. în ceea ce privește traficul mijloacelor de transport în comun, corelată cu imaginea în sine a clădirii gării, ne dă o imagine sumbră pentru un punct de intrare principal în Deva. Nu se acordă fonduri pentru așa ceva?
- locurile de joacă pentru copii sunt numeroase, dar unde sunt parcurile special amenajate pentru adolescenți și tineri, pentru amatorii de sporturi pe două roți sau skateboard?
- gestionarea prin colectare și distrugere, a deșeurilor menajere , prin realizarea unui proiect care să schimbe aspectul, destul de deplorabil al containerelor și pubelelor, răspândite prin tot orașul, la vedere.
- ”împânzirea” orașului cu piste de biciclete și locuri special amenajate pentru parcarea lor, piste care să facă legătura între diferitele zone ale orașului, în baza unui proiect care să țină cont de specificul urbe, împreună cu realizarea unor zone libere de mașini, frumos amenajate pentru pietoni, sigur ar atrage fonduri europene, fiind în trendul alternativelor ecologice de deplasare.
- malurile Mureșului pot constitui locuri de petrecere a timpului liber și de recreere, de atragere a vizitatorilor dornici de sporturi nautice sau distracție la malul apei. Un astfel de proiect, pe când oare?
- pădurea Bejan, o avem, e recunoscută ca rezervație, e apreciată de alții, dar nu putem (sau nu știm) să o punem în valoare printr-un proiect care să atragă turiști și vizitatori.
Ce să mai zicem de parcări subterane sau supraterane, de ”înverzirea” orașului prin diferite proiecte, de transport public local, de câte și mai câte?
Și mai știm că toate astea, chiar dacă s-ar face, ar trebui însoțite de atragerea unor investitori care să creeze locuri de muncă, să asigure o economie locală și un viitor pentru cetățenii Devei, pentru tinerii care termină studiile și vor să muncească.
Cu siguranță propuneri pertinente mai aveți fiecare dintre voi, dar mi-e teamă că ne va prinde anul 2050 și nu le vom putea realiza. Pentru că în toate acestea e o problemă de priorități, din păcate nu a comunității locale, ci a celor care sunt în fruntea comunității locale și a partidelor care au promovat acele persoane. Iar această metodă de alegere a priorităților, mi-e teamă că nici anul 2050 nu o va alunga din România. Doar dacă noi, cei care formăm comunitatea locală, vom avea un cuvânt de spus, vom trimite propuneri și ne vom uni în susținerea lor. Pentru că Deva ar trebui să fie a noastră, a tuturor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu