În interesul comunităţii - Petiţie pentru modificarea setărilor sistemului de semaforizare din Deva

 Normalitatea e un lucru mare nu pentru că ar fi greu de înfăptuit, ci pentru că e înţeles diferit de către noi, oamenii, tocmai pentru că avem aşteptări diferite, fiind diferiţi. Totuşi, când vine vorba de interesul unei comunităţi, de acel bine de pe urma cărora vor beneficia cât mai mulţi, atunci indiferent că facem parte din administraţia locală, ori din clasa muncitoare sau pensionari, suntem şoferi, pietoni ori biciclişti, tineri sau în vârstă, scopul urmărit ar trebui să fie comun.
 În acest sens, demersul nostru ca cetăţeni ai Devei, prin petiţia de modificare a setărilor sistemului de semaforizare, nu e împotriva unor instituţii ori autorităţi locale, ba dimpotrivă dorim ca şi dumnealor să fie parte a acestui demers, ştiind că sunt la fel de confruntaţi cu această problemă, ca noi. Când un sistem, o tehnologie poate fi îmbunătăţită, e de datoria noastră, a tuturor să facem tot ce ţine de noi pentru a contribui la rezolvarea problemei.
  Prin această acţiune a noastră, ne gândim la persoanele în vârstă care sunt uneori nevoite chiar să alerge ( da, vârstnici alergând) pe trecerea de pietoni, pentru a reuşi să traverseze de pe o parte pe alta; ne gândim la şoferii care stau minute întregi la semafor, iar din cauza cozilor produse, nu reuşesc să treacă prin intersecţie decât la a doua sau a treia schimbare a culorii semaforului. Ne gândim la cei care aleg să treacă prin locuri nepermise, riscând viaţa lor şi siguranţa în trafic, pentru că după ce apasă pe butonul semaforului, nu au răbdarea de a aştepta patru minute ( pentru că, nu-i aşa, trăim în secolulul "fast") până la transformarea culorii roşii în verde. Ne gândim la toţi cei care tranzitează  Deva sau sofează noaptea prin oraş, şi sunt nevoiţi să aştepte la semafoare, deşi nu există trafic mult pe alte direcţii. Şi nu în ultimul rând, ne gândim la  toţi cei care consumă mai mult carburant şi mai mult timp, inhalează mai multe noxe, care aud mai multe claxoane, care consumă nervi mai mulţi, care doresc să se bucure atunci când sunt în trafic, nu să regrete această experienţă.
  Această petiţie se poate completa online prin formularul  Petiţie semaforizare, iar orice distribuire a ei şi completare, nu va face decât să ne dovedească faptul că putem să ne unim atunci când avem interese şi cauze comune.

Fă ce spune politicianul, nu ce face

  De ceva săptămâni bune, primăria Deva, deci probabil domnul primar împreună cu consilierii locali şi angajaţii instituţiei, au lansat o campanie de conştientizare a necesităţii de implicare civică, în ceea ce priveşte curăţenia din spaţiile verzi, şi nu numai. Am apreciat această campanie la vremea respectivă, ba mai mult am solicitat domnului primar să trecem de la vorbe la fapte şi, împreună cu dumnealor, Poliţia Locală, presa şi alţi factori responsabili, să purcedem la o acţiune pe străzile Devei pentru a vedea problemele cu care sunt confruntaţi locuitorii şi a încerca să găsim soluţii pentru ele. Această solicitare a fost făcută verbal înainte de ziua recoltei, iar răspunsul va fi primit probabil de... ziua morţilor.
  Declaraţiile  măreţe şi planurile frumoase îşi au rostul doar dacă sunt însoţite de acţiuni pe măsură. Altfel, devenim ori demagogi, ori făţarnici, ori intrăm în categoria - fă ce spune popa, nu ce face- în acest caz locul popii fiind luat de politician.
  Considerăm că e nevoie de implicare serioasă, consecventă, cu măsuri concrete, pentru a putea rezolva o anumită problemă. Simpla anunţareşi prezentare a problemei nu o rezolvă automat şi mai ales, când chemăm pe alţii la acţiune, trebuie să fim noi în primele rânduri.
 Noi încă ne dorim să participăm efectiv la paşii mici spre civilizaţia şi transformarea Devei  într-un oraş frumos şi îngrijit, cu cetăţeni mulţumiţi.Dumneavoastră? Ştim, aţi fost ocupaţi,mulţi dintre consilieri, inclusiv primar, cu trecerea în partide cu locuri mai bune, mai calde. Ştim, pentru noi aţi făcut toate astea, să ne meargă nouă mai bine, să avem spaţii verzi curate, libere de maşini, trotuare ordonate pe care să poată circula pietonii, toalete publice civilizate, etc.

Prosti(tua)rea - ca mod de viață

  Cine vrea să ne spună că toată tărășenia asta cu „liber la transfer” de la un partid la altul, e în folosul nostru, al cetățenilor, chiar ne crede fără minte. Adică, până acum un partid a fost bun, dar dintr-o dată nu mai e, nu mai apără interesele locuitorilor unei urbe!
  Lucrurile stau complet diferit, și pe scurt cam astea sunt:
 1. Prostirea - adică ei, aleșii noștri de mai ieri pe listele unui partid, vor să ne prostească că tot ceea ce fac e spre binele nostru, pentru a ne reprezenta mai bine. Doamnelor, domnilor, nu vă merge, nu are rost să expuneți teoria asta. Eventual e doar pentru conștiința dumneavoastră, cea vândută, cea care nu mai știe ce înseamnă valorile.
 2. Prostituarea - adică a lor, a aleșilor patriei, care trec dintr-o barcă în alta, de pe un trotuar pe altul, de la o convingere la alta, așa cum trec mercenarii de la o armată la alta, doar din interes. Doamnelor, domnilor. la asta vă pricepeți, vă reușește întotdeauna. Nu vă mirați dacă sunteți catalogați ca atare, nu e vina celor care o fac, e exclusiv a dumneavoastră.
  (P.S. Regula nu e general valabilă, nu putem generaliza, pentru că sunt și excepții.)

Ocaua mică

  Cu siguranță vă aduceți aminte de istorioara în care Cuza Vodă făcea câte un „control inopinat” pe la comercianții țării și mai descoperea câte unul care avea măsuri inegale, adică încerca să fenteze, să trișeze. folosea „ocaua mică. Iar pedeapsa conducătorului  pentru cel prins asupra faptului, era pe măsură, adică cel vinovat era pus să recunoască, în plină mulțime, în gura mare, fapta sa.
  Când vine vorba de „ocaua mică”, nu știu cum se face, dar aceasta e folosită foarte des, chiar de către „cuzele” zilelor noastre, adică de conducători, indiferent ce instituții conduc. Un ultim exemplu, din urbea noastră, e amplasarea containerelor pentru colectarea deșeurilor. Într-un prim caz, adică cel de pe strada Mihai Viteazu, locul de colectare al deșeurilor e situat chiar în vecinătatea unui loc de joacă pentru copii, dar autoritățile, împreună cu Salubritatea S. A. și cu Direcția de Sănătate Publică, au decis, în urma unei comisii comune, că nu  au altă variantă decât de a împiedica microbii și mizeria să se ducă înspre locul de joacă,  adică spre copii, prin plantarea unor arbuști tuia ( probabil specializați în oprirea microbilor!!!). În celălalt caz, nu știm cine a făcut sesizarea, dar în zona Aleea Păcii, aceleași instituții amintite mai sus, au hotărât desființarea punctului de colectare ce deservea numeroase scări de bloc și operatori economici, și mutarea lui în altă parte. Motivația: nu e legal amplasat, adică prea aproape de zonele locuite.
  Și acum unde e ocaua corectă și mai ales care e? Copiii nu sunt importanți și pot fi protejați de răspândirea focarelor de infecție prin .. „tuia medicinalis”? Ori cetățenii din blocurile  respective au recomandarea medicilor de a face mișcare până la ... containere, ducând resturile menajere? Ori sănătatea oamenilor a devenit o grijă de mare însemnătate pentru stat? Ori, alte interese ce ne scapă nouă?
  Nu cerem, domnilor din instituțiile statului, indiferent cum v-ați numi, decât să aveți un singur fel de măsură, aceea corectă, egală pentru toți. Respectul se oferă celui care respectă, mulțumirile se acordă celor ce oferă servicii. Deva are nevoie de instituții și oameni care să fie în slujba legilor și a cetățenilor.

Consecvența curajului

  Sunt persoane care sunt gata să sară de la mii de metri înălțime, ori să se lupte cu frigul și cu zăpadă, dar care se tem de șoareci sau de păienjeni. Cu siguranță fiecare avem zona noastră unde suntem  curajoși și viteji, dar și domenii în care teama pune stăpânire pe noi.
   Am apreciat, în ultima săptămână scursă, gestul de curaj al domnului primar Petru Mărginean, vicepreședinte al Partidului Conservator, aliat al PSD, de a semna pentru susținerea la funcția de președinte a României, a domnului Klaus Iohannis, membru al PNL. E, fără doar și poate, o asumare curajoasă, ținând cont de întregul context în care e cuprins domnul primar.
  Pentru noi însă, ca deveni, curajul domnului Petru Mărginean, ar trebui să se manifeste și în alte aspecte, mai locale, mai simple, poate mai puțin vizibile pe plan național, dar sigur cu efecte pozitive în comunitatea locală. Așadar, îl invităm pe domnul primar să de dovadă de curaj:
1. în a nu mai face parte, ca oraș, dintr-o asociație județeană de ocrotire a animalelor fără stăpân, atât timp cât nu mai există ( cel puțin la nivel declarativ), norme de aplicare a legii de gestionare a câinilor maidanezi. Curaj, domnule primar, în a rezolva, la nivel de municipiu această problemă, până nu va fi prea târziu din cauza câinilor prea mulți..
2. în a aplica hotărârea consiliului local privind comerțul stradal, și a nu mai „ ține partea” celor care pun coroane de flori, ori cositoare, pluguri, haine, perdele și alte produse, pe trotuarele orașului. Curaj, domnule primar, hotărârea e în vigoare din luna martie!
3. în a cere Poliției Locale, aflate în subordinea dumneavoastră, să respecte legile și hotărârile locale, fără discriminare sau favorizare, indiferent că sunt „supermașini” parcate pe trecerile de pietoni, ori stabilite parcări în toată regula, pe spațiile verzi, ori cerșetori în plin centrul Devei, ori mașini care folosesc trotuarul pentru a se deplasa mai ușor înspre destinație. Curaj, domnule primar, legea e de partea dumneavoastră!
4, în a penaliza firmele de transport în comun, pentru condițiile insalubre, uneori, sau de nesiguranță, ori obrăznicie a angajaților acestora. Devenii merită un transport civilizat, așa că nu vă fie teamă să luați măsuri, noi vă vom susține.
5. în a cere proiectantului, în colaborare cu Poliția Rutieră, să modifice reglajul semafoarelor din sistemul de monitorizare a traficului: timpi de verde mai mari pentru accesul în arterele principale, menținerea culorii galben intermitent pe timpul nopții la toate semafoarele, pentru un trafic foarte scăzut în acea perioadă.Curaj , domnule primar, pietonii, conducătorii auto,toți vă susțin în acest demers.
  Și mai sunt alte multe fapte de curaj, de natură locală, pe care domnul primar ar putea să le facă. Și știm că are și resursele necesare. Mai e nevoie doar de voință, pentru că cetățenii sigur vor susține aceste acte de curaj.
  Curaj domnule Petru Mărginean, sunteți ales de oamenii Devei, nu de partid sau de grupuri de interese.

Întrebări simple și scurte

  Cele mai importante întrebări se exprimă scurt, clar și concret. Fără introduceri, fără finaluri. doar cuprinsul și atât. Iar răspunsurile ar trebui să fie la fel de clare pentru a fi credibile, fără explicații prea multe, ci doar fapte și lucruri concrete. Așa că îndrăznesc, scurt și la obiect, să îi întreb pe cei care conduc urbea, numită Deva, în această perioadă, despre câteva lucruri:
1. Care e utilitatea înlocuirii dalelor din oraș și mai ales cât ne costă această lucrare?
2. Cu cât  a scăzut poluarea în oraș și timpii de mers ai autovehiculelor, de la punerea în funcțiune a sistemului de management al traficului?
3. Cine se ”încăpățânează” să aplice o hotărâre de consiliu local în vigoare din martie 2014, și mai ales cine pe cine apără prin  neaplicarea  regulamentului pentru comerț stradal ( interdicția de a așeza produse industriale pe trotuar)?
4. De ce nu se pun toate semafoarele din oraș, pe timpul nopții, pe galben intermitent? De ce nu se măresc timpii de verde în zonele problematice ale orașului?
  Cu toate că răspunsurile pot fi foarte scurte, așa încât nu ar ocupa mult spațiu, prefer să oprim aici întrebările, în speranța unor adevăruri rostite ca răspunsuri, și nu a unor explicații și scuze!

Deva în anul 2050!

  Pe vremea lui Ceaușescu era un laitmotiv al compunerilor, picturilor, cântecelor și povestirilor, toate pe o tema  dată, dragă conducătorului iubit, ” Noi în anul 2000”. Anul 2000 a trecut, Ceaușescu nu l-a mai prins, dar tot substratul avea de a face cu modernizarea, tehnologizarea, ridicarea pe culmi de aur a societății românești.
  Când privim acum la investițiile care se vor a se face în Deva, din bani europeni, ne dăm seama că am putea să scriem sau să desenăm la fel de mult, ca atunci, pe tema  proiectelor mărețe propuse. A fost întâi un pasaj subteran în zona Operei, care din cauza riscurilor prea mari de nerealizare s-a transformat în șase proiecte mai mici. Dincolo de utilitatea pistei de biciclete de pe calea Zarandului   ( care nu prea leagă străzile din centru cu zona respectivă), sau a parcărilor din zona Ardealul, necesare pentru acel perimetru, parcă totuși ” Deva în anul 2014”, ne-am închipui-o altfel, cu investiții, în majoritate, utile cetățenilor, și nu benefice firmelor care le realizează: Știm, sunt bani europeni, se dă de lucru oamenilor prin proiectele respective, se modernizează orașul - așa că ce nu e bine? Banii europeni se pot acorda și pe proiecte de interes larg comunitar, firmele pot avea de lucru și la astfel de proiecte, iar orașul se poate face mai frumos și viața din el să devină mai confortabilă, și prin altfel de proiecte. Prezentăm doar câteva idei, lista fiind deschisă:
 - în blocajul legislativ, nimeni nu ne va scăpa de câini, și deși problema e ”pasată” la Consiliul Județean Hunedoara, câinii sunt ai Devei, din nou pe străzi, din nou mai mulți. Oare un proiect cu fonduri europene, pentru o Deva fără câini, ar fi util?
 - trotuarele lipsă de pe marginea carosabilului, din zona Zăvoi ori prelungirea Vulcan, adică tocmai acele zone care sunt supuse dezvoltării imobiliare actuale, oare nu ar putea fi realizate din fonduri europene?
 - autogara orașului este una .. privată de fapt, iar imaginea din zona gării. în ceea ce privește traficul mijloacelor de transport în comun, corelată cu imaginea în sine a clădirii gării, ne dă o imagine sumbră pentru un punct de intrare principal în Deva. Nu se acordă fonduri pentru așa ceva?
 - locurile de joacă pentru copii sunt numeroase, dar unde sunt parcurile special amenajate pentru adolescenți și tineri, pentru amatorii de sporturi  pe două roți sau skateboard?
 - gestionarea prin colectare și distrugere, a deșeurilor menajere , prin realizarea unui proiect care să schimbe aspectul, destul de deplorabil al containerelor și pubelelor, răspândite prin tot orașul, la vedere.
 - ”împânzirea” orașului cu piste de biciclete și locuri special amenajate pentru parcarea lor, piste care să facă legătura între diferitele zone ale orașului, în baza unui proiect care să țină cont de specificul urbe, împreună cu realizarea unor zone libere de mașini, frumos amenajate pentru pietoni, sigur ar atrage fonduri europene, fiind în trendul  alternativelor ecologice de deplasare.
 - malurile Mureșului pot constitui locuri de petrecere a timpului liber și de recreere, de atragere a vizitatorilor dornici de sporturi nautice sau distracție la malul apei. Un astfel de proiect, pe când oare?
  - pădurea Bejan, o avem, e recunoscută ca rezervație, e apreciată de alții, dar nu putem (sau nu știm) să o punem  în valoare printr-un proiect care să atragă turiști și vizitatori.
  Ce să mai zicem de parcări subterane sau supraterane, de ”înverzirea” orașului prin diferite proiecte, de transport public local, de câte și mai câte?
  Și mai știm că toate astea, chiar dacă s-ar face, ar trebui însoțite de atragerea unor investitori care să creeze locuri de muncă, să asigure o economie locală  și un viitor pentru cetățenii Devei, pentru tinerii care termină studiile și vor să muncească.
  Cu siguranță propuneri pertinente mai aveți fiecare dintre voi, dar mi-e teamă că ne va prinde anul 2050 și nu le vom putea realiza. Pentru că în toate acestea e o problemă de priorități, din păcate nu a comunității locale, ci a celor care sunt în fruntea comunității locale și a partidelor care au promovat acele persoane. Iar această metodă de alegere a priorităților, mi-e teamă că nici anul 2050 nu o va alunga din România. Doar dacă noi, cei care formăm comunitatea locală, vom avea un cuvânt de spus, vom trimite propuneri și ne vom uni în susținerea lor. Pentru că Deva ar trebui să fie a noastră, a tuturor.